FILOSOFIE ŞI ARTĂ. Preludii la o fenomenologie a artei în perspectiva filosofiei culturii

24,68 lei

Categorie:

Descriere

An apariție: 2014

Autor: ALEXANDRU BOBOC

ISBN: 978-606-20-0144-5

Nr. pagini: 160

Ceea ce am încercat în studiile ce urmează priveşte îndeosebi esenţa şi funcţiile limbajelor artei şi literaturii (inclusiv ale „literaturii filosofice”), teme cercetate cu mijloace şi procedee ale logicii moderne şi ale semanticii şi hermeneuticii, într-un demers structurat fenomenologic şi ontologic totodată, dar cu o viză precisă: înţelegerea limbajului ca formă a culturii şi valorizarea procedeelor moderne de tratare a pluralităţii limbajelor în perspectiva reconstrucţiei moderne în filosofia culturii.

Ceea ce am urmărit prin dezvoltările ce urmează nu s-a finalizat neapărat în soluţii, ci mai mult în punerea de probleme, procedând oarecum aporetic, aşa cum ne povăţuieşte Stagiritul: „… pentru cei care vor să găsească o dezlegare e de mare folos să ştie să pună bine problema… Cine nu ştie unde e nodul nu ştie să-l dezlege” [Metafizica, III (B), 1, 995 a, traducere în Editura Academiei, Bucureşti, 1965, p. 100]

Ca urmare, permanenţele vieţii culturale, paradigmele care dau relief acesteia, îndeosebi sensul şi valoarea, intervin aici prin forţa lucrurilor în contextul acţiunii şi interacţiunii conceptelor şi metodelor specifice studiului limbii şi limbajelor, ceea ce nu lasă însă în afară situarea în orizontul filosofiei culturii, al filosofiei artei şi filosofiei valorii în speţă. Căci omul „trăieşte într-un univers simbolic, nu într-unul pur şi simplu natural. Limbajul, mitul, arta şi religia constituie părţi ale acestui univers, fibrele multicolore cu care se ţese pânza simbolică, reţeaua compactă a experienţei umane. Orice progres în gândire şi experienţă rafinează şi fortifică această reţea. Omul nu mai are, ca animalul, o raportare nemijlocită la realitate… El trăieşte într-atâta în formele limbajului, în operele de artă, în simboluri mitice sau ritualuri religioase, încât nu mai poate să cunoască sau măcar să întrezărească ceva decât prin intercomunicarea acestor medii artificiale” (E. Cassirer, Versuch über den Menschen. Einführung in eine Philosophie der Kultur, Hamburg. F. Meiner, 2007, p. 50).

(din Cuvânt-înainte)