Într-o zi închinată libertății presei, înainte de orice, ar trebui să ne-ntrebăm ce înseamnă, de fapt, libertatea. Pentru că ea este înțeleasă, de cele mai multe ori, diferit. Unii se gândesc la libertatea fizică, cea care presupune că nu ești încarcerat. Alții au în minte libertatea de asociere cu oricine din lumea asta și, în același timp, de disociere de oricine, fără niciun fel de consecință. În definiția libertății intră, cu siguranță, și alegerea unui stil de viață sau a unei religii. Mai există și libertatea conștiinței. Sau a bunului simț. Precum și libertatea de exprimare, reprezentând dreptul fiecăruia de a spune (sau scrie) ce gândește. Și, poate, dacă există cea din urmă, ea le va include pe toate cele de mai sus.
„Orice om are dreptul la libertatea exprimării opiniilor; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat.”
(articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului)
În 1993, în urma unei recomandări adoptate în cadrul celei de-a XXVI-a sesiunii a Conferinței Generale a UNESCO în 1991, ONU a declarat ziua de 3 mai Ziua mondială a libertății presei.
Data de 3 mai a fost aleasă ca reper al Declarației de la Windhoek, prin care jurnaliștii au stabilit principiile presei libere, în urma unui seminar UNESCO, desfășurat în Namibia, în 1991. Documentul proclama necesitatea unei prese independente, pluraliste în toată lumea și caracteriza presa liberă ca esențială pentru democrație și ca un drept fundamental al omului.
Le dorim tuturor jurnaliștilor nu numai să aibă libertate de exprimare, dar să o și folosească pentru descoperirea adevărului, pentru liniștea oamenilor și, de ce nu, pentru a face lumea mai bună.
Odilia ROŞIANU
